O definiție pentru percăire
Arhaisme și regionalisme
percăi, percăiesc, vb. IV refl. (înv.) a se judeca (cu cineva).
Intrare: percăire
percăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||