PEDRO, P. I (numele complet Antônio Pedro de Alcântara Bourbon), împărat al Braziliei (1822-1831; regent, 1821-1822). În timpul său, Brazilia și-a proclamat independența (1822). Autor al unei contituții liberale (1824), a devenit nepopular printr-un regim despotic. La moartea lui João VI, s-a proclamat rege al Portugaliei sub numele de Pedro IV (mart.-apr. 1826), abdicând în favoarea fiicei sale Maria a II-a Glória. În Brazilia a abdicat în favoarea fiului său; P. II (numele complet Dom Pedro de Alcantâra), împărat al Braziliei (1831-1889, până în 1840 sub regență). Fiul lui P. (1). Autor a numeroase reforme democratice, printre care abolirea sclaviei (1888). Silit să abdice, în favoarea fiului său, în urma unei lovituri militare, care a restabilit republica. L-a încurajat pe A.G. Bell și a fost printre primii care a folosit telefonul. Domnia sa a marcat progresul țării sub toate aspectele. Mecenat cultural. A murit în exil la Paris (1891).

PEDRO, numele a patru regi ai Aragónului: P. I, rege al Aragónului și Navarrei (1094-1104). Între 1085 și 1094 a fost asociat la domnie de tatăl său, Sancho Ramírez. În cadrul Reconquistei, alături de El Cid Campeador, a obținut victorii asupra maurilor (Huesca, 1096 și Barbastro, 1100); P. II (1196-1213)M încoronat de papa Innocențiu III. A luptat împotriva maurilor, conduși de Almohazi, lângă Las Nanas de Tolosa (1212) și Muret, unde a și murit. P. III cel Mare (1276-1285). A cucerit Sicilia de la Angevini, încoronându-se rege al acesteia (1282); a respins o invazie a francezilor (1285) conduși de Filip III. P. IV Ceremoniosul (1336-1387). A reîncorporat regatul insulele Baleare și privincia franceză Rousillon (1343-1344), a zdrobit o rebeliune a nobilimii aragoneze (1348), grupată în Uniunea Aragoneză de la Epila.

PEDRO, numele a cinci regi ai Portugaliei. Mai importanți: 1. P. I (1357-1367). A promovat reforme în justiție și biserică. 2. P. II (1683-1706) și regent (1667-1683). Domnie marcată de consolidarea absolutismului regal. A încheiat cu Anglia, la Methuen (1703), un tratat prin care a obținut avantaje comerciale în schimbul sprijinului acordat englezilor în Războiul de Succesiune la Tronul Spaniei.

PEDRO DE ALCÂNTARA (pe numele adevărat Pedro Garavito) (1499-1562), cleric spaniol. Franciscan. Reformator al Ordinului franciscan, a creat ramura alcantarinilor (1542). A promovat ideile unei vieți austere de penitență. Autor al unui „Tratat de rugăciune și meditație”. Canonizat de papa Clement IX (1669). Sărbătorit la 19 oct.

SAN PEDRO DE MACORÍS, oraș în SE Rep. Dominicane, port la M. Caraibilor, situat la gura de vărsare a lui Rio Higuamo, la 64 km de Santo Domingo, centrul ad-tiv al provinciei omonime; 124,7 mii loc. (2002). Aeroport. Exportă zahăr, melasă, lemn și animale. Ind. textilă, de prelucr. a lemnului și a tutunului, cosmetică și alim. (zahăr, alcool). Universitate (1970).

SAN PEDRO SULA, oraș în NV Hondurasului, situat pe Rio Chamelec, în apropiere de granița cu Guatemala, la 160 km NV de Tegucigalpa; 439,1 mii loc. (2001). Aeroport. Port fluvial. Ind. siderurgică, chimico-farmaceutică, de prelucr. a maselor plastice, tutunului și a lemnului (mobilă), cimentului sticlăriei, textilă, hârtiei și alim. (zahăr, bere). Producție de biciclete și de articole electrice. Centru comercial. Piață agricolă (trestie de zahăr, orez, porumb, cartofi dulci, cassava, animale). Distrus în mare parte de un uragan în 1974. Fundat inițial de spanioli în 1536, orașul a fost refăcut în mai multe rânduri.