O definiție pentru pacemaker (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PACEMAKER [PÉIS-MÉICĂR] I. s. m.[1] 1. regiune a inimii unde ia naștere excitația motrice. 2. element funcțional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante. 3. (p. ext.) reacție biochimică dintr-un lanț enzimatic care își impune ritmul întregului lanț. II. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac. ♦ ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafața creierului, pentru autostimularea electrică. (< engl., fr. pacemaker)

  1. Genul pare incorect, celelalte dicționare nu confirmă. — gall
Intrare: pacemaker (s.m.)
  • pronunție: peĭsmeĭcăr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacemaker
  • pacemakerul
  • pacemakeru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pacemaker
  • pacemakerului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)