O definiție pentru pacemaker (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PACEMAKER [PEIS-MEICĂR] I. s. m.[1] 1. regiune a inimii unde ia naștere excitația motrice. 2. element funcțional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante. 3. (p. ext.) reacție biochimică dintr-un lanț enzimatic care își impune ritmul întregului lanț. II. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac. ♦ ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafața creierului, pentru autostimularea electrică. (< engl., fr. pacemaker)
- Genul pare incorect, celelalte dicționare nu confirmă. — gall
Intrare: pacemaker (s.m.)
- pronunție: peĭsmeĭcăr
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)