O definiție pentru oștorom

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȘTOROM s.n. (Criș.) Atac, asediu. Să împace pînă nu vine alenșigul și nu să pune cu oștorom supt cetate. MOL. 1695,52v. ♦ Fig. Îngrămădeală, mulțime. Îngerii iau acea milostenie ... și tot să rad păcatele acelui suflet din hoștoromul păcatelor. MOL. 1695, 81r. Duc hoștoromul păcatelor înaintea lui Dumnăzău. MOL. 1695, 81r. Variante: hoștorom (MOL. 1695, 81r). Etimologie: magh. ost(o)rom. Cf. n ă v r ă p i t u r ă; h o l o t ă, ș i r a g (1).

Intrare: oștorom
oștorom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.