OFILI, Mold. OVILI (-ilesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) veșteji, a (se) păli, a (se) îngălbeni: vă veștejiți voi toate, plăpînde flori ale vieții... în grabă vă ofiliți și periți toate (ODOB.) ¶ 2 Ⓕ A-și pierde culorile feței, a-și pierde vioiciunea: li se făcea frică ca nu cumva vîntul să-i ofilească lumina feței (DLVR.); din rumenă și veselă ce era, ajunsese de se ofilise (ISP.); ranele (poporu)lui erau... adînci, apăsarea despotică îl ovilise (NEGR.) [comp. rus. ohilĕtĭ „a slăbi, a se pipernici”].

OFILIT, Mold. OVILIT adj. p. OFILI, OVILI. Veșted, pălit, îngălbenit: acum totul era veșted, totul era ofilit, totul se îmbrăcase într’un giulgiu de ger și de întristare (ODOB.); Ⓕ: o veselie mare îi tresări în fața ofilită (DLVR.); văzîndu-mă așa mic și ovilit, mi-au pus numele Tindală (NEGR.).