2 definiții pentru otrățit
Arhaisme și regionalisme
otrățít, -ă, otrățiți, -te, adj. Înveninat, otrăvit. – Din otrăți.
otrăți, otrățesc, vb. IV (reg.) 1. a ocărî, a certa. 2. a se strâmba, a se oțărî.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: otrățit
otrățit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)