opíd, opiduri, s.n. (arh.) 1. Așezare romană fortificată. 2. Centru politic și militar. 3. Târg: „…puțini se vor fi putut apăra între zidurile lui, mai mult doară locuitorii opidelor din vecini, Teceu și Huszt” (Mihaly, 1900: 6; dipl. 2). – Din lat., fr. oppidum (DN, MDA).