*ONDULAȚIUNE, ONDULAȚIE sf. 1 Mișcarea undelor unei apei cînd se aruncă ceva într’însa sau cînd suflă un vînt lin ¶ 2 Vibrațiunile repezi ale unui corp, de pildă ale unei frînghii, produc ondulațiuni în aer și acestea propagă sunetul ¶ 3 Mișcare lină care seamănă cu aceea a undelor: ondulațiunile unei holde de grîu; întinderi nemărginite de holde și de fînețe, legănate în ondulații dulci, largi, odihnitoare (VLAH.) ¶ 4 🌐 Ondulațiuni de teren, șir de mici ridicături și adîncături pe întinderea unui șes [fr.].

ONDULAȚIUNE s. f. v. ondulație.