OMILIE s. f. Cuvîntare bisericească, predică. Sfîrșitul celor cinzeci de omilii (a. 1775). gcr II, 108/40. Sfîrșască omeliile sale. ghica, ap. cade. Unde ai rămas?... – La omilia despre ciumă. – Aici! – zise el, arătînd locul în carte. slavici, n. i, 262, cf. ddrf, gheȚie, r. m., ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. – Accentuat și: omilie (alexi, w.). – Pronunțat : -li-e. – PI.: omilii. – Și: omelie s. f. – Din ngr. ομιλια.