OIEM (pl. -muri) n. 🏚 Dijma, zeciuiala din grăunțele aduse la măcinat, pe care o ia morarul (Mold. „vamă”): îmi iau sacul, plătesc ~ul, mă’ncrosnii cu mălaiu’n cîrcă și pe ici ți-e drumu! (JIP.) [srb. ujam].

UIUM = OIEM: la moară, afară din ~ să nu le ia decît trei parale de sac (ST.-ȘCH.).

ZECIUIALĂ, ❍ZĂCIUIALĂ (pl. -uieli) sf. 1 Dare de a zecea parte din bucate, din vite, etc.; dijmă: îi făgădui să-i dea zeciuială din toate felurile de vite (ISP.); s’au rugat ca să mijlocească la Mihai-Vodă, apucîndu-se să dee zăciuiala din roa a pămîntului (LET.) ¶ 2 🏚 = OIEM: Troian mult se bucura, Zeciuiala morii da. Pe morariu-l dăruia (ALECS.-p.) [zeciui].

OIEM s. n. v. uium.