OGAȘ (pl. -șe) sn. Băn. 1 🌐 Vale îngustă ¶ 2 Pîrău: pe această vale curge un ~ carele izvorește din Fața-mare (LIUB.) ¶ 3 Șanț făcut de puhoaie pe drumuri [ung. vágás; comp. FĂGAȘ, HĂUGAȘ, HOGAȘ].

FĂGAȘ, VĂGAȘ (pl. -așe) sn. 1 Urma adîncă ce lasă roțile unei trăsuri sau unui car într’un pămînt moale, ogaș: roatele briștei tăiau făgașe subțiri pe iarba plăpîndă a pămîntului jilav ODOB.; dînd într’un văgaș adînc înghețat, m’am pomenit cu trăsura într’un peș I. -GH.; Fig.: să nu credem vreodată că ... opintirile noastre vor face să sară lumea din făgaș deodată CAR ¶ 2 🌐 Urma săpată de un torent în curgerea lui: voinicii munților pășesc sprinteni pe făgașele apelor VLAH.; Că beau apă din văgaș și mănînc felii de caș TOC. (👉 OGAȘ) [ung. vágás].

ogáș, ogașuri, s.n. (reg.) 1. Brazdă arată. 2. Urmă adâncă lăsată de roata carului. ■ (top.) Ogaș, fânațe în Bocicoel. – Cf. făgaș, hogaș, văgaș „urmă, brazdă” (Scriban, MDA).