OCOL s. n., s. m. I. 1. s. n. (Învechit) Linie care delimitează un spațiu; p. ext. spațiul delimitat; cuprins. Zidi cetatea împrejur den margine și pînă la ocol. biblia (1688), 295²/27. Cel ce au întins ceriul și carele ține ocolul pămîntului. mineiul (1776), 22^rl/11, cf. budai-deleanu, lex. La ocolu semnelor să închipuiește lungul acestor stînjini încă pe o altă culme (a. 1845). iorga, s. d. xxi, 354. Urmează-mi în ocolul acestor golfuri line. alexandrescu, o.I, 256. Înlâuntrul palatului sînt șapte galerii alăturate, care se destind în tot ocolul clădirii. odobescu, s. ii, 113. ♦ (Învechit) Perimetru, circumferință. Ocolul acestui bulz erea de doisprezece stînjini. gorjan, h. ii, 18/26. ♦ Cerc. Privea ocolul săbiilor celor strălucite ce ținea sabineanii. beldiman, n. p. i, 129/22. Svelta insulă apare... Sărutată, cînd de valuri, cînd de vînturi asaltată, Printre-ocolul spumei albe. macedonski, o. i, 161. ♦ (Neobișnuit) Loc, spațiu liber. Și cu bățul se-nvîrtește Ca să-și facă-n jur ocol; Dar abia e locul gol, Și mulțimea năvălește Iarăși stol. coșbuc, p. i, 226. 2. s. n. Împresurare, asediu. Și va turbura răpaosul unii țără, negîndit ocol unii cetăți foarte tari. fn 94. S-au hotărît a face acel ocol, iară iscoadele zăticnescu sflrșitul. ib. 103. ♦ Anturaj, cerc. În ocolul familiilor noastre... noi vom da cea dințîi pildă, marcovici, d. 48/13. Am găsit-o... într-un ocol de curtezani, c. caRAGIALI, în Pil. DRAM. 235. 3. s. n. (Învechit) Gard, șanț sau zid de întărire împrejurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; p. ext. loc îngrădit. Le-au ales sate și le-au făcut ocoale pren pregiur. simion dasc., let. 20. Au descălicat orașe prin țeară pre la locuri bune și le-au făcut ocoale prin pregiur. m. costin, ap. șincai, hr. i, 371/25. Oastea era strînsă și era făcut un ocol mare, mai largu de cum cuprinde curtea gospod din Ieși. neculce, l. 232. Tabăra... împregiuru-i... [avea] ca s-o-ntărească Un lung ocol de care legate strîns cu lanțuri. alecsandri, p. iii, 219. Facerea de ocoale in jurul satelor, însemnată de Ureche ca ceva neobișnuit, nu este decît sistemul slavon de întemeiere a așezărilor omenești, toate prevăzute cu asemene întărituri. xenopol, i. r. iii,116. Să-mi faci un ocol mare, și las dacă ți-a mai bate piatra! șez. ii, 142. ♦ (Prin Ban.) Teren plantat cu pomi și îngrădit cu gard viu. <span style=„font-variant-caps: normal;”>Cf</span>. gr. băn., com. din oravița. 4. s. n. (Învechit și popular) Loc îngrădit lîngă casă sau în cîmp unde se țin vitele, oile, porcii etc.; p. ext. loc unde se ține tîrgul de vite. cf. anon. car. Au mers birăul de Oșerheiu în tărie lui și au slobodzit mascurii din ocolul lor (a. 1729). bul. com. ist. ii, 197. Trebuie făcut coșeariu (ocol) dechilin. economia, 88/21. Se face și un ocol lîngă arie, unde stau caii. i. ionescu, c. 185/27. Un mînzat sugrumat în ocol. gane, n. i, 129. Nu vreau să li mai port grija-n spate: ba fîn, ba ocol, ba să nu-i mînînce lupii. creangă, p. 40. Pe culmea de tufe ruginite, Se văd niște ocoale, cu lungi șuri pentru boi. beldiceanu, p. 62. Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. anghel-iosif, c. l.ii, 20. Vitele mari cînd le găsesc în țarină, le duc la ocolul, oborul sau țarcul primăriei. pamfile, a. r. 28. La ocoale se adunaseră tamazlîcurile; cu mugete. sadoveanu, f. j. 427. Răgete lungi Pornesc din ocol. bacovia, o. 10. Cele sterpe rămîneau afară. Cele cu lapte intrau în ocol. CAMiLAR, c. 46. N-ai închis ocoalele, Nici ai închis vitele. alecsandri, p. p.. 361. I-au mai aruncat încă o noapte în ocolul cailor. sbiera, p. 109. Am scos boii din ocol Și i-am pus la plugușor. cardaș, c. P. 72. Strînge, mări, cîrlanii, Și mi-i bagă la ocol. păsculescu, l. p. 275. De cît cu badea bădioi, Și ocolu plin de oi, Mai bine cu badea bădică Și-n ocol nimică. zanne, p. iv, 249. Am un bou bujor Și nu-l pot scoate Cu funia din ocol (Focul). gorovei, c. 153. ♦ (Regional) Colț din grădină îngrădit care servește la păstrarea nutrețului. cf. pamfile, a. r. 161. 5. s. n. (Transilv.) Spațiu împrejmuit pe lîngă casă, curte. cf. lb. În larg d-ocol s-adună curtenii și fac roată. coșbuc, p. ii, 201. Omul, orice ar face în ocolul lui, e stăpîn și străinul n-are ce să se amestece. rebreanu, i. 198. Află în mijlocul ocolului pe o masă o găleată cu apă. densusianu, ț. h. 242. În ocol se află lemnele pentru foc. pribeagul, v. r. 61, cf. h xvIII 35, 46, 307. Bade-n ocolul tău Puteare-aș să umblu eu. jarnIk-bîrseanu, D. 461. Jucau și beau pe întrecute în ocol (curte). reteganul, p. v, 34. De unde cătana pleacă... Rămîne plugu-n ocol Și casa plină de dor. mîndrescu, l. p. 34. Leliță-n ocolul tău Crească frunza de durzău. bud, p. p. 61, cf. șez. xix, 107, caba, săl. Mireasă cu ciucalău, N-ai fost de ocolu meu. bîrîea, c. p. 160, cf. chest. ii 391/1, alrm ii/ii h 344, a i 12, 13, 17, 21, 22, 23, 26, 31, 36, iii 2, 7, 12,16, 17, 18. Busuioc verde-n ocol, Dragu mi-i mie-un fecior. folc. Transilv. i, 34. 6. s. n. (Învechit) Unitate administrativă (judiciară, agricolă) de județ sau de ținut (v. plasă, plai), de oraș (v. circumscripție, cartier, mahala) sau de sat; instituție care conducea o astfel de unitate; sediul ei. Acel sat au fost drept al domniii-mele: lipit de ocolul tîrgului Sucevii (a. 1624). iorga, s. d. xi, 49. Lasă-i tîrgul Șiretul cu ocolul lui. ureche, let. ii, 117/21. Sat ascultător către ocolul Galaților. m. costin ap. gîdei, cf. dosoftei, v. s. octombrie 64^v/26. Sfînta biserică de la ocolul Botoșenilor (a. 1737). uricariul,viii, 237/4. Să cheme pe mazilii fieștecărui ocol să le deie izvodul (a. 1803).. ib. IV, 83/16. Zapcii... să rînduiesc pre la ocoale (a. 1818), ib. i, 252. [Feciorii Chiajnei] se întîmpinase în ocolul Focșanilor. odobescu, s. i, 170. După dînșii veni catihetul, apoi privighetorul de ocol. gane, n. ii,190. Dădurăm în ocolul slobod al Cîmpulungului. delavrancea, o. n, 105. Fusesem numit proaspăt ajutor de judecător la un ocol rural. galaction,o. a. ii, 56. În Moldova, în secolele al XIV-lea și al XV-lea, apar numeroase ocoale de sate, pe lîngă ocoalele orașelor. panaitescu, o. ț. 33, ◊ Ocol de pace = judecătorie. [Cauze de jurisdicție] date în competința ocolului de pace din suburbia „Flămînda''. klopștock, f. 5. Ocol silvic = unitate silvică administrativă, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, refacere, protecție și de pază a pădurilor, ocrotirea și valorificarea vînatului și a peștelui din apele de munte. der. 7. s. m. (Popular, la pl.) Cerc de fier sau de lemn așezat în jurul pietrei morii, care împiedică făina să cadă pe alături; veșcă, văcălie. cf. LIUBA-IANA, m. 104, DAMÉ, T. 153, h v 4, 16, xiv 8, xvi 4, 22, xviii 26, 46, 143, alr sn i h 178, a iii 1. Împrejurul pietrilor este o obadă, ce să zice ocoli, ca să nu iasă fănina decît pe ciuciureu, ca să cadă în ladă. liuba-iana, m.104. l-apucă cămașa de la spate și-ncepe al trînti cu capu de ocolii morii. i. cr. i, 112. ♦ p. ext. (Regional) Amestec din făină de grîu și făină de porumb, care se depune între piatra morii și veșcă, în timpul măcinatului; servește ca hrană pentru animale. com. din ORAVIȚA, cf. cv 1950, nr. 2, 31, lexic reg. 37. 8. s. n. art. (Regional) Numele unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația gemenilor; vizitiul. cf. otescu, cr. 18, pamfile, cer. 169, alr ii 2464/219. II. s. n. 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur împrejurul unui loc; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; circuit, înconjur, ocolire. Cf. anon. car. Luna trece în uimire Spre-a face-al mărilor ocol. eminescu, o. iv, 428. Vulturul... Brăzda cu rotirea sa golul, Și-uimit... stam urmărindu-i ocolul. coșbuc, p. ii, 298. Mai făcu cîteva ocoale prin ogradă, ca una ce nu-și afla locul. bujor, s. 78. Ca să te familiarizezi deplin [cu grădina], îți propun să facem un ocol, să vezi tot. rebreanu, r. i, 79. La mare înălțime, plutea o gaie neagră, scriind ocoluri largi. sadoveanu. o. xm, 679. Stăi, călăreț! Întoarce-ți calul semeț. Fă un ocol. arghezi, v. 225. ◊ fig. Știrea, făcînd ocolul satului, stîrni curiozitate. rebreanu, b.ii, 230. Un suspin de ușurare și de regăsire făcu ocolul mesei. vinea. l. i, 23. Cuvintele-i tăioase făceau ocolul încăperii. contemp. 1953, nr. 369, 2/1. ◊ loc. adj. (Determinînd substantivele ”cale„, ”drum„) De ocol = ocolit, indirect. Birjarul, în loc s-apuce pe drumul drept, o ia pe un drum de ocol. cabagiale, o. i, 237. Din pricină de ziduri și de gol Și pasărea lua calea de ocol. arghezi, c. o. 159. ◊ loc. vb. A da (cuiva sau la ceva) ocol sau ocoale = a) a ocoli, a înconjura. A început să ne spună că pămîntul se învîrte ca prisnelul și dă mereu ocoale împrejurul soarelui. slavici, n. i, 191. El poartă calul, dînd ocol, În trap grăbit, în pas domol. coșbuc, p. i, 109. [Rîndunelele] dădeau ocol pe sus, roiuri, țîrîind. sadoveanu, m. c. 146. Felix mai dădu cîteva ocoluri odăii. CĂlinescu, e. o. i, 34. Dă ocol de trei ori mesei. h xvi 14. Să dai ocol casei cu treanță aprinsă. gorovei, cr. 213; b) a umbla, a se învîrti în preajma cuiva sau a ceva; a da tîrcoale. Lupul, pe unde a mîncat măgarul, tot dă ocol cîte o dată. pann, p. v. iii, 134/17. Prîslea... da ocol mărului. ispirescu, l. 83. Plecai să dau ocol muntelui meu de adăpost. hogaș, m. n. 182. Cînii, întărîtați, îmi dădeau ocol, hămăind mînioși. sadoveanu, o. i, 89. Ce bun e geru-aici pe Bărăgan, Cînd dai ocol, pe seară, pe la vite. v. rom. ianuarie 1954, 129. Acolo [la stana de piatră] să stai Și ocol să-i dai, C-acolo e dusă Și-acolo-i ascunsă Feata sălbățică. teodorescu, p. p. 416. ◊ fig. Dulci treceau zilele toate și-arar dureri dădeau ocoale. anghel, î. g. 10. ◊ expr. A da ocol cu ochii sau (despre ochi) a da ocol = a privi de jur împrejur. Nebunul dă un ocol cu ochii și-și oprește privirile care ard spre ușa lui Zibal. cabagiale, o. i, 58. Ochii... veseli dau ocol. macedonski, o. i, 83. A da ocol țării (țărilor sau pămîntului) = a umbla mult. cf. zanne, p. vi, 350. Trăsei gheata la picior Și dedei țării ocol. Mat. folk. 226. ◊ (Adverbial) Novac mergea rotogol, Calcă turcii tot ocol. șez. ii, 39. Soare, să.mergi ocol o dată. ALExrci, l. p. 268. 2. fig. Digresiune. Novac... după mare ocol le făcu cunoscut că aștepta pe fiul seu. conv. Lit. xv, 104. Ca să nu mai piardă vremea cu ocoluri fără folos... răspunse de-a dreptul. stănoiu, c. i. 85. Să ajungem la acest scop pe drumul drept. Fără ocoluri și cotituri. vornic, p. 164. ◊ loc. adv. Fără ocol (sau ocoluri) = fără menajamente, direct. Rămase încremenit: binoclul ei îl ochise, drept, fără ocol. bassarabescu, s. n. 167. Arăta, de data aceasta fără ocol, că, dacă nu sînt rezolvate cererile cuprinse în el, muncitorii vor recurge la acțiune. pas, Z, iv, 217. 3. Cot, cotitură. Ulița... face un ocol mare. rebreanu, i. 50. Identific, după dîmb și după ocolul șoselei, locul unde sîntem. camil petrescu,u. n. 263. Surugiii luară ocolul în goană. id. o. ii, 167. Se întorcea Oltul, scriind cu argint, în verdele liniștit al cîmpiei, un ocol elegant. bogza, c. o. 243. – PI.: ocoale și ocoluri, (I 7) ocoli. – Din slav. (bg. окоп ”împrejur„, v. rus. окопъ ”cerc").