O definiție pentru ocluzionare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
a ocluziona vb., ind. prez. 1 sg. ocluzionez
Intrare: ocluzionare
ocluzionare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||