O definiție pentru ocinare
Arhaisme și regionalisme
ocina, ocinez, vb. I (înv.) a moșteni, a dobândi, a stăpâni; și ocini.
Intrare: ocinare
ocinare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||