O definiție pentru occitan (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCCITAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Occitania (sudul Franței). ◊ (s. n.) ansamblu de dialecte vorbite de occitani. ◊ (s. f.) vechea limbă provensală sau limba trubadurilor. (< fr. occitan)
Intrare: occitan (adj.)
occitan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
occitan, occitanăadjectiv occitană, occitanesubstantiv feminin occitan, occitaniadjectiv, substantiv masculin
- 1. (Locuitor) din Occitania (sudul Franței). MDN '00
- 1.1. Ansamblu de dialecte vorbite de occitani. MDN '00
- 1.2. Vechea limbă provensală sau limba trubadurilor. MDN '00
-
etimologie:
- occitan MDN '00