O definiție pentru obrăzire
Arhaisme și regionalisme
obrăzi, obrăzesc, vb. IV (înv.) a se face de ocară; a certa, a ocărî; a se supăra.
Intrare: obrăzire
obrăzire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||