O definiție pentru obrățit
Arhaisme și regionalisme
obrăți, obrățesc, vb. IV (reg.) a împărți o falce de pământ (în bucăți mai mici).
Intrare: obrățit
obrățit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)