O definiție pentru obrățire
Arhaisme și regionalisme
obrăți, obrățesc, vb. IV (reg.) a împărți o falce de pământ (în bucăți mai mici).
Intrare: obrățire
obrățire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||