2 definiții pentru obituariu
Enciclopedice
obituariu, obituarii s. n. (Înv.) Listă cu numele persoanelor decedate pe care le pomenește preotul la slujbe sau în rugăciuni. V. și pomelnic. – Din lat. obituarium.
Regionalisme / arhaisme
obituariu s.n. (înv.) pomelnic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: obituariu
obituariu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)