O definiție pentru obicinuință
Explicative DEX
OBICINUINȚĂ, OBIȘNUINȚĂ (pl. -țe) sf. Lucru cu care s’a obicinuit, s’a deprins cineva, deprindere: o face din ~ ¶¶ C. NEOBICINUINȚĂ, lipsă de obicinuință.
Intrare: obicinuință
obicinuință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.