OARE-CINE, OAREȘI-CINE pron. nedef. Cineva, un om oare-care: am auzit că oare-cine s’ar fi lăudat... că el ar fi ucis pe balaur (ISP.) [o a r e² + (și+) cine].

CINE (gen. al, a, ai, ale cui; dat. cui; ac. pe cine) pron. inter. și rel. 1 Care om; acela care, cel ce: cine-i acela? cu ~ ai venit? ale cui sînt casele astea? spune mi cu te ’ntîlnești, și-ți voiu spunea ~ ești; ~ știe carte are patru ochi: pe ~ nu-l lași să moară, nu te lasă să trăești ¶ 2 Fie-care: ~ ce face, lui își face ¶ 3 ~... ~..., unul... altul..., care... care.. ¶ 4 Compus cu fie-, care-, ori-, -va, 👉 FIE-CINE, OARE-CINE, ORICINE, CINEVA [lat. quem].