O definiție pentru năvârnire
Arhaisme și regionalisme
năvârni, năvârnesc, vb. IV refl. (reg.) 1. (înv.) a se încumeta, a îndrăzni. 2. a se strădui, a se trudi.
Intrare: năvârnire
năvârnire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||