O definiție pentru născomănire

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

născomăni, pers. 3 sg. născomănește, vb. IV refl. (reg.; despre bube, umflături) a apărea, a crește.

Intrare: născomănire
născomănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născomănire
  • născomănirea
plural
  • născomăniri
  • născomănirile
genitiv-dativ singular
  • născomăniri
  • născomănirii
plural
  • născomăniri
  • născomănirilor
vocativ singular
plural