O definiție pentru născomănire
Arhaisme și regionalisme
născomăni, pers. 3 sg. născomănește, vb. IV refl. (reg.; despre bube, umflături) a apărea, a crește.
Intrare: născomănire
născomănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||