NUMAI, F NUMA adv. 1 Nu mai mult decît: a rămas ~ unul; (P): nu e ~ un cîine scurt de coadă ¶ 2 Nimeni altul, nu altul; nimic alta, nu altceva: ~ el știe cîte necazuri a îndurat; trupul lui ~ piele și oase; (P): gura lumii ~ pămîntul o astupă; (P): ~ cu vorba, nu se face ciorba; adesea repetat, ~ și ~, pentru a da mai multă tărie expresiunii: odată se făcu între dînșii și zmeoaica un munte ~ și ~ de piatră (ISP.); nu se plîng decît numa și numa de soțiile lor (CAR.) ¶ 3 În nici o altă parte decît, nicăiri decît, nu mai departe decît, în nici un alt timp decît: astfel de lucruri se întîmplă ~ în țară la noi; ~ acolo le poți găsi; ~ primăvara și toamna poți călători în acele regiuni; du-te numai pe aci încolo, că-i vedea pe păcurarul lui (RET.) ¶ 4 Urmat de negațiune, are înțelesul de ori-ce, totul afară de: (P): chelului ~ chel să nu-i zici; ~ popă nu mă fac; ~ frumoasă nu e ¶ 5 ~ nu, aproape, mai mai, gata să: ~ nu țipă cînd se apropie de ea ¶ 6 Nu ~... ci și..., ‼ nu ~... dar(ă) și (sau dară încă)...; nu ~ eu, ci și toți ceilalți; e nu ~ chior, ci și șchiop; nu ~ i-am plătit, dar încă i-am dat și ceva pe deasupra ¶ 7 Cu singura condiție; (P): lasă să arză moara, ~ șoarecii să arză; fie cît de mică, ~ să fie bună; afară ~ dacă 👉 AFARĂ I. 3 ¶ 8 Însă, cu singura deosebire; (P): ai dreptate, ~ nu te cauți; ~ de nu s’ar bolnăvi de supărare ¶ 9 ~ (bun, bine), tocmai: o asemenea fată vitează ar fi ~ bună să ia el de soție (ISP.) ¶ 10 ~ sau ~ ce (iată), ~ iacă, pe loc, îndată, deodată: cînd se mai muia jocul, ~ ce-i auzeai pe toți: hai! să ne fie de bine! (DLVR.); nu țesu mult și ~ ce aude că intră nușcine în casă (SB.); nu știu unde se duse, ~ ce iată că se întoarse cu un merișor (ISP.); așa s’a gîndit de adînc la dînsa, că ~ iacăt’o înaintea lui (CAR.); cînd mai încolo, numai iaca fîntîna grijită de dînsa (CRG.) ¶ 11 Atîta ~ (că) sau ~ atîta (că) 👉 ATÎT(A) III. 10 ¶ 12 ~ cît 👉 CÎT II. 3 ¶ 13 ~ decît 👉 DECÎT5 [lat. n o n + magis].

númaĭ adv. (lat. non, nu, și măgis, maĭ [mult]. V. cam). Excluziv, unicamente, nu alt-ceva saŭ nu alt-cineva: numaĭ el să vie, el numaĭ să vie, paharu s’a spart și s’a făcut țăndărĭ, era numaĭ el (= nu era de cît el). Numaĭ să, dar să, cu condițiune ca: Du-te! Numaĭ să nu regrețĭ! Du-te! Numaĭ să știĭ că nu te maĭ întornĭ! Numaĭ bun (bine), tocmaĭ bun (bine), cum trebuĭe: apa e numaĭ bună (de caldă, rece, dulce). Fără numaĭ, (Vechĭ. Rar azĭ), de cît numaĭ, ci numaĭ: nimenea, numaĭ fără el. Numaĭ de cît, îndată, imediat, pe loc. Numaĭ că, dar: Poțĭ să zicĭ! Numaĭ că mințĭ! Corelativ cu ci: nu numaĭ rău, ci și leneș. Expletiv: numaĭ ce auzi că numaĭ ĭacătă că auzi că = auzi că. Unit cu cît (nord): n’a zis nimic, ci numaĭ cît s’a uĭtat (maĭ elegant: ci numaĭ s’a uĭtat), luați-vă numaĭ cît cărțile (maĭ elegant: numaĭ cărțile). – În limba vorbită se zice núma și nîma.