NURI sm. pl. Un anumit farmec, anumite însușiri, drăgălașii, gingășii, atracțiuni care fac, mai ales la o femeie, să fie seducătoare, să placă din cale afară, grații, lipiciu: Afrodita o împresură de ~ și de vino’ncoace (ISP.); desfăcîndu-i-se haina o leacă, lăsă să i se vadă și ~i picioarelor (ISP.); nici o femeie nu era în stare să se împotrivească nurilor săi ademenitori (GN.); cu ~, atrăgător, seducător [tc. nur].