numní, numnesc, (nămni), v.t. (dial.) A desemna, a hărăzi, a da nume: „Da, numnindî-să pă sine, / L-o născut înt-o poiată” (Țiplea, 1906: 506). – Var. a lui numi.

numni, numnesc, (nămni), vb. tranz. – (dial.) A desemna, a hărăzi, a da nume: „Da, numnindî-să pă sine, / L-o născut înt-o poiată” (Țiplea, 1906: 506). – Var. a lui numi (< nume).

numni, numnesc, (nămni), vb. tranz. – A desemna, a hărăzi, a da nume: „Da, numnindî-să pă sine, / L-o născut înt-o poiată” (Țiplea 1906: 506), cu mențiunea „făcându-și hâlvă, nume”. – Din s. dial. num, numuri „nume” (< lat. nomen).