NOTA² vb. I. Intranz. (Învechit și regional) = înota. 1. (Despre ființe) A se menține și a înainta la suprafața unei ape prin mișcări ritmice ale (mîinilor și) picioarelor; a înota. Noată-și noată bou sur. mIndrescu, l. p. 212. Mulți notară și ieșiră, Cei mai mulți însă pieriră. RETEGANUL, TR. 74, cf. ZANNE, P. IV, 391. ◊ (Figură etimologică) Not îmi noată Cerb stretin. TEODORESCU, P. P. 61. 2. (Despre nave sau, p. ext., despre oamenii de pe nave) A naviga, a pluti. Se nutămu noi întru Italia. cod. vor. 82/30. Nota cu corăbiile pre sînul mării. dosoftei, v. s. februarie 59^v/2. Auzind corăbierii răcnetul copilei... au notat spre mal cătră copilă. sbiera, ap. tdrg. – prez. ind.: not. – Și: (învechit) nuta vb. I. – lat. notare.