O definiție pentru noric
Tezaur
NORIC1 s. m. (Latinism învechit) Sloven. Dintru aceste 42 de limbi au fostu și slovenii, cari să chiema noriceni (norici). budai-deleanu, lex. – pl.: norici. – Din lat. noricus.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de praluca
- acțiuni
Intrare: noric
noric
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.