NOCTILUC, -Ă adj., s. m. 1. adj. (Rar; despre unele specii de vietăți) Care are proprietatea de a răspîndi în întuneric o lumină fosforescentă. cf. LM. 2. s. m. și f. Protozoar marin, cu corpul sferic, gelatinos, străveziu și fosforescent, prevăzut cu flagel și cu un tentacul (Noctiluca miliaris). Mii de lampioane Ar fi aprins pe ape și-n aer noctilucii Ca-n timpul unei mîndre serbări venețiane. SĂM. VI, 633. cf. DN. Noctiluca... determină fosforescența apei de mare. DER. – pl.: noctiluci, -e. – Din lat. noctilucus, -a, -um, fr. noctiluque.