NIȘTE, ‡NEȘTE pron. nedef. Întrebuințat dinaintea unui substantiv, spre a arăta o cantitate oare-care nehotărîtă: ~ brînză; ~ oameni; uneori cu un înțeles apropiat de „un fel de, ceva asemenea cu”: apucîndu-l niște răcori reci de frică, începu a citi pe cărticica lui (ISP.) [lat. nescio quĭd].

niște și (vechĭ) nește pron. indefinit (d. lat. néscio quĭd, nu știŭ ce. V. neștine, niscaĭ). Oare-care, ceva: niște oamenĭ, niște mîncare, niște vin. – Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.: niște banĭ, pe niște oamenĭ, ĭar la genitiv se întrebuințează unor saŭ a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare. Se găsește și niștor (vechĭ neștor): niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și’n Olt. nește (V. la puĭez).