NITRAT s. m. (Chim.) Azotat. cf. asachi, l. 59¹/30, buletin, f. (1843), 23/10, negulici, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, BARCIANU, alexi, w. Combinat acidul azotic cu alte corpuri dă săruri, cari să numesc azotate sau nitrate. B.IANU, D. S., cf. NICA, L. VAM. 167, YGREC, m. n. 31. Plantele iau azotul din pămînt, în care azotul se află sub formă de nitrați. macarovici, ch. 261. Nirații reprezintă hrana principală azotată pentru plante, agrotehnica, i, 111. ◊ Nitrat de argint = azotat de argint. Injecțiunile de nitrat de argint, medicațiunile mercuriale, sînt cele două de căpetenie cause a acestor boale. man. sănăt. 350/16. La o temperatură de 190° nitratul de argint să transformă în o masă topită ce curge ca uleiul, bianu, d. s. 74, cf. nica, l. vam. 167. Întrebuințăm instilații de nitrat de argint. ygrec, m. n. 65. Se adaugă o soluție diluată de nitrat de argint. Chim. an. călit. 173. – pl.: nitrați și (învechit, n.) nitrate. – Din fr. nitrate.