O definiție pentru nimicare
Arhaisme și regionalisme
nimica, nimic, vb. IV (reg.) a tăia mărunt, a mărunți, a fărâmița, a toca; a dumica.
Intrare: nimicare
nimicare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||