NIȚEL (f. nițică; pl. m. niței, f. nițele) I. adj. F Puțin: nițel vin; nițică pîine; niței bani; nițele flori; suflam în niște lemne ude, să aprind nițel foc în sobă (I.-GH.); cu graiu stins ceru nițică apă (ISP.); din fie-care fel de bucate... lua cîte nițele și băga în sîn (ISP.). II. NIȚEL adv. Puțin (timp): mai trece ~ și mai intră un alt Cazac (I.-GH.); șezură ~ de se odihniră de drum (ISP.).