NEOPOZITIVlST, -Ă, adj., s. m. și f. 1. adj. Care se referă la neopozitivism, care aparține neopozitivismului. Este ceva nou în aparatul așa-zisei școale neopozitiviste? contemp. 1949, nr. 120, 7/6. 2. S. m. și f. Adept al neopozitivismului. – Pronunțat: ne-o-. – pl.: neopozitiviști, -ste. – Din fr. néo-positiviste.