NEOCOMUNISM s. n. Mișcare politică ce are în vedere restructurarea economică și acordarea unor drepturi democratice, fără a se efectua modificări de esență în structura economică și social-politică comunistă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocomunisme.

NEOCOMUNISM s. n. mișcare politică ce-și propune să reînvie ideologia și practicile comuniste. (< neo- + comunism)

neocomunism s. n. (pol.) Nouă formă de comunism; termen frecvent utilizat după 1989 ◊ „Zile și nopți de sărbătoare a libertății într-o zonă a Capitalei, zonă liberă de (neo)comunism. Din ce în ce mai multe persoane și personalități aspiră la demnitatea de golan.” R.l. 3 V 90 p. 2. ◊ „Noi suntem copiii zonei libere de neocomunism.” ◊ Rev. 22 28/90 p. 11. ◊ „[...] o masă rotundă în care s-au dezbătut următoarele teme: Neocomunismul în Bulgaria și în țările central și est-europene, Serviciile secrete și neocomunismul, Dimensiunile schimbării în societățile neocomuniste.” ◊ Rev. 22 45/93 p. 10. ◊ „Cum îi vedeau feseniștii pe cei din «zona liberă de neocomunism»?” D. 98/94 p. 16; v. și Ad. 6 V 90 p. 2: v. și criptocomunism (din neo- + comunism; I. Preda în LR 11/92 p. 580)

neocomunism (desp. ne-o-) s. n.

*neocomunism (ne-o-) s. n.