negurá, v.i. (fig.) 1. (ref. la o situație) A încețoșa, a complica. 2. A avea o căsnicie nefericită; „când trăiești rău cu fămeia” (Papahagi, 1925). – Din negură „ceață”.

negura, vb. intranz. – (fig.) 1. (ref. la o situație) A încețoșa, a complica. 2. „Când trăiești rău cu fămeia” (Papahagi, 1925). – Din negură „ceață”.

negura, vb. intranz. – „Când trăiești rău cu fămeia” (Papahagi 1925). – Din negură „ceață” (< lat. nebula).