NARANGIU, -IE adj. (Învechit și regional) Portocaliu; roșu deschis. 7 coți taftă naramgie. gheorgachi, cer. (1762), 281. Sînt legați cu taftă naramgie. id. let. iii, 304/32. Cu rochia de lastră nerămzie. m. i. caragiale, c. 77. Șalul era naramziu și fața cațaveicei ca piatra vînătă. sadoveanu, o. x, 273. Dealul... e tivit acum cu aur, narîmziu. camil petrescu, o. i, 296, cf. teodorescu, p. p. 306. Cu păr galbin pînă-n brîu Și cu brîul nărămziu. jarnîk-bîrseanu, d. 152. Tot cu scoarță narangie Să pornească-n cununie, marian, nu. 384, cf. 196. Văzduguță narangie, înflorește-mi tu și mie. reteganul, ch. 93. Cînd e floarea naramzie, Știu că badea o să-mi vie. sevastos, c. 67. Frumoasă ca o floare, Ca o floare narangie, Cum mi-a fost dragă și mie. rev. crit. i, 194. În cap cu pălării și cu brii naramgii. șez. vii, 21, cf. viii, 59. Floricică naramgie La Gheorghiță-n pălărie. MAT. folk. 1415, cf. I CR. i, 57. Cu fesu potricaliu, Cu tulpanu narangiu. vasiliu, c. 179, cf. 53, 176. Cu zăbunul nărîmziu. păsculescu, l. p. 230, cf. 218. Văzui fete de la Jii, Cu buzele neremzii. boceanu, gl. Cu buzele nărămzii. georgescu-tistu, b. 67. ◊ (În descîntece) Bășică naragie. pop., ap. gcr ii, 341, cf. 343. Orbalț verde, orbalț albastru, ...orbalț naramgiu. șez. i, 116. Roșață narangie. ib. ii, 91. Grier gălbiniu, Grier narangiu, Aici să nu vii. marian, ins. 544. Bubă rea... Verzie, Ghivizie, Narangie. i. cr. i, 149. ♦ (Substantivat, n.) Culoare portocalie sau roșie deschisă. Îi văpsesc fața cu naramțiu și-l împodobesc cu cele mai frumoase straie. ist. am. 95^r/1. – pl.: naramzii. – Și: naramgiu, -ie, nara-giu, -ie, naramziu, -ie, naramțiu, -ie, narîmziu, -ie, nărămziu, -ie, nărîmziu, -ie, nerămziu, -ie, neremziu, -ie adj. – Din tc. narenci. – Formele cu -mz-, -mț-, prin apropiere de naramză, naramță.