NĂZDRĂVAN, Olten. Trans. Băn. NĂZDRAVĂN, NEZDRAVĂN adj. 1 Înzestrat cu puteri supraomenești, cu daruri supranaturale (vorb. de personagiile sau de animalele din basme): calul, ca un năzdrăvan ce era el, îi spuse cum să apuce lucrurile ca să meargă la izbîndă (ISP.); Mîndra-lumii... era nezdravănă, cum era și Făt Frumos (RET.); care cățălușă era nezdravănă (VÎRC.) ¶ 2 Magic; fermecat ¶ 3 F Poznaș, care spune sau se ține de năzdrăvănii: și eu îl văd pe acest bătrîn cuminte și năzdrăvan la vorbă (VLAH.) [ne + zdravăn, cu alte cuvinte „care nu e cu mintea zdravănă, care nu e în toată firea”].

NĂZDRAVĂN, -Ă adj. v. năzdrăvan.