2 definiții pentru năvidire
Explicative DEX
năvidésc v. tr. (vsl. [ne]navidiĕti). Vechĭ. Nu pot vedea, nu pot suferi, urăsc. – Și nenăv-.
Etimologice
năvidi (-desc, -it), vb. – 1. A urî. – Var. nevăvidi. Sl. (ne)navidĕti (Tiktin). Sec. XVI, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: năvidire
năvidire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |