mărțânos, ~oasă a [At: VÎRCOL, M. 86 / V: mâr~ / Pl: ~oși, ~oase / E: nct] (Olt; d. vite) Care dorește sare.

mârțânos, ~oasă a vz mărțânos

MĂRȚÎNOS adj. (Ban.) Slab, bătrîn, prăpădit. Mertzenos. AC, 353. Etimologie: mărțînă + suf. -os.. Vezi și mărțînă.

MĂRȚÎNÓS, -OÁSĂ adj. (Prin Olt. ; despre vite) Care dorește sare. Cf. VÎRCOL, M. 86. - Pl.: mărțînoși, -oase adj. – Și: mîrțînós, -oásă adj. PASCU, S. 211. – Etimologia necunoscută.