2 definiții pentru mărtăcire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mărtăci vt [At: ȘIO II, 406 / Pzi: ~cesc / E: mărtac] (Reg) 1 A pune martaci (7) la un bordei. 2 A propti cu martaci (8).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mărtăci, mărtăcesc, vb. IV (reg., înv.) a pune martaci (stâlpi) la bordei, a propti cu martaci.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mărtăcire
mărtăcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||