O definiție pentru mărgăritărire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mărgăriti (și mărgăritări), pers. 3 sg. mărgăritește, vb. IV (reg.; despre iarbă) a face flori ca mărgăritarul.
Intrare: mărgăritărire
mărgăritărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||