7 definiții pentru mărgăriti
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mărgăriti vr [At: PĂSCULESCU, L. P. 219 / V: ~ta / Pzi: 3 ~tește / E: mărgărit] (Mun; Olt; d. iarbă) A mărgăritări.
MĂRGĂRITI, pers. 3 mărgăritește, vb. IV. Refl. (Rar) A se împodobi cu flori, cu stropi etc. ca mărgăritarul. În munții Catrinului... unde iarba se-mpletește. La vîrf să mărgăritește. PĂSCULESCU, E. P. 219.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRITI, pers. 3 mărgăritește, vb. IV. Refl. (Rar, despre iarbă) A se împodobi cu flori sau cu stropi ca mărgăritarul. – Din mărgărit1.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărgărita v vz mărgăriti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mărgăriti (și mărgăritări), pers. 3 sg. mărgăritește, vb. IV (reg.; despre iarbă) a face flori ca mărgăritarul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRGĂRITI vb. IV. R e f l. (Prin Munt. și Olt. ; despre iarbă) A face flori ca mărgăritarul (II 1); (prin Mold.) a mărgăritări. În munții Catrinului, Și ai Rosmalinului, Unde iarba să-mpletește, La vîrf să mărgăritește, Șade Petre ș-o privește. PĂSCULESCU, L. P. 219. - Prez. ind. pers. 3: mărgăritește. – Și: mărgărita vb. I. HELIADE, O. I, 190. – V. mărgărit.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRITA vb. I v. mărgăriți.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mărgăritiverb
- 1. A se împodobi cu flori, cu stropi etc. ca mărgăritarul. DLRLC
- În munții Catrinului... unde iarba se-mpletește. La vîrf să mărgăritește. PĂSCULESCU, E. P. 219. DLRLC
-
etimologie:
- mărgărit DLRM