mărgea s.f. I 1 mărgică, <fam.; iron.> sticlă. Îi plac mărgelele viu colorate. 2 (la pl. mărgele; zool.; reg.) <reg.> mătăcine (v. mătăcină). Ouăle de broască sunt numite și mărgele. II (bot.; reg.) 1 v. Clematită. Clocoțel. Clopoțel (Clematis integrifolia). 2 v. Rutișor (Thalictrum aquilegifolium). III (reg.) 1 (la caier) v. Nod. 2 (med.) v. Pușchea. 3 (anat.; arg.) v. Clitoris.