opțiuni
  • info

7 definiții pentru măldări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măldări1 vt [At: DDRF / V: (Mol) ~duri / Pzi: ~resc / E: maldăr1] (Reg) 1 A face maldăre1 (1) Si: (reg) a măldăci (1). 2 (Reg) A lega maldăre1 (1) Si: (reg) a măldăci (2).

MĂLDĂRI, măldăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face maldăr(e), a așeza, a clădi, a aduna în maldăr. În loc de căciuli aveau paie măldărite în cap. GORJAN, IV 197. – Variantă: (regional) mălduri (CONTEMPORANUL, VII_II) 2) vb. IV.

MĂLDĂRI, măldăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face maldăr. – Din maldăr.

mălduri v vz măldări1

MĂLDURI vb. IV v. măldări.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂLDÁRÍ1 vb. IV. Tranz. (Regional) A face maldăre1 (1), a lega maldăre; (regional) a măldăci. Cf. DDRF. (Absol.) Tăiarâ oamenii toată ziua [stuf] ;. . . Neculai, care venise mai tîrziu, a stat să măldurească. CONTEMPORANUL, VII2, 2. - Prez. ind.: măldăresc. – Și: (Mold.) măldurí vb. IV. – V. maldăr1.

MĂLDURÍ vb. IV v. măldări1.

Intrare: măldări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măldări
  • măldărire
  • măldărit
  • măldăritu‑
  • măldărind
  • măldărindu‑
 singular plural
  • măldărește
  • măldăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măldăresc
 (să)
  • măldăresc
  • măldăream
  • măldării
  • măldărisem
a II-a (tu)
  • măldărești
 (să)
  • măldărești
  • măldăreai
  • măldăriși
  • măldăriseși
a III-a (el, ea)
  • măldărește
 (să)
  • măldărească
  • măldărea
  • măldări
  • măldărise
plural I (noi)
  • măldărim
 (să)
  • măldărim
  • măldăream
  • măldărirăm
  • măldăriserăm
  • măldărisem
a II-a (voi)
  • măldăriți
 (să)
  • măldăriți
  • măldăreați
  • măldărirăți
  • măldăriserăți
  • măldăriseți
a III-a (ei, ele)
  • măldăresc
 (să)
  • măldărească
  • măldăreau
  • măldăriră
  • măldăriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mălduri
  • măldurire
  • măldurit
  • mălduritu‑
  • măldurind
  • măldurindu‑
 singular plural
  • măldurește
  • mălduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mălduresc
 (să)
  • mălduresc
  • mălduream
  • măldurii
  • măldurisem
a II-a (tu)
  • măldurești
 (să)
  • măldurești
  • măldureai
  • mălduriși
  • mălduriseși
a III-a (el, ea)
  • măldurește
 (să)
  • măldurească
  • măldurea
  • mălduri
  • măldurise
plural I (noi)
  • măldurim
 (să)
  • măldurim
  • mălduream
  • măldurirăm
  • mălduriserăm
  • măldurisem
a II-a (voi)
  • mălduriți
 (să)
  • mălduriți
  • măldureați
  • măldurirăți
  • mălduriserăți
  • mălduriseți
a III-a (ei, ele)
  • mălduresc
 (să)
  • măldurească
  • măldureau
  • mălduriră
  • mălduriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măldări, măldărescverb

  • 1. rar A face maldăr(e), a așeza, a clădi, a aduna în maldăr. DLRLC
    • format_quote În loc de căciuli aveau paie măldărite în cap. GORJAN, IV 197. DLRLC
etimologie:
  • maldăr DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.