3 definiții pentru mânzire
Explicative DEX
mânzire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: mânzi] (Rar) 1 Fecundare a femelei. 2 Împreunare a cailor, măgarilor.
Arhaisme și regionalisme
mânzi, pers. 3 sg. mânzește, vb. IV (reg.) a fecunda (o iapă), a se împerechea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MÎNZÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (s e) m î n z i. Cf. COSTINESCU, LM. - V. mînzi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mânzire
mânzire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||