mușluire sf [At: CIAUȘANU, V. 181 / Pl: ~ri / E: mușlui] 1 Adulmecare (1). 2 (Mol; fig) Amestecare în toate. 3 Obicei de a mânca ciugulind de ici și de colo. 4 Pierdere a vremii cu nimicuri. 5 Murdărire. 6 Vopsire de proastă calitate.

MUȘLUIRE s. f. (Prin nord-estul Olt.) Acțiunea de a m u ș l u i; adulmecare, (regional) mușluială (1). Cf. m u ș l u i (1). Cf. CIAUȘANU, V. 181. – Pl.: mușluiri. – V. mușlui.