2 definiții pentru mușinare
Explicative DEX
mușinare sf [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 13 / Pl: (rar) ~nări / E: mușina] (Reg) 1 Mocoșire. 2 Lucru fără spor.
Tezaur
MUȘINARE s. f. (Regional) Faptul de a m u ș i n a; lucru fără spor. Cf. m u ș i n a (2). Cf. NOVACOVICIU, C. B. I, 13. – V. mușina.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mușinare
mușinare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||