murtat sm [At: (a. 1715) ARHIVA R. II, 94/3 / Pl: (sst) ~agi / E: tc murtat] (Trs; înv) Renegat.

MURTAT adj. (Mold., ȚR) Renegat. A: Turcilor le zicea că sînt murtați de cei ce au fost turci și s-au creștinat,. IM 1754, 73^v. B: Iară turcilor le zicea mai marele lor că sînt murtate de cei ce au fost turci și s-au creștinat. IM 1730, 103^v. Etimologie: tc. murtat.