O definiție pentru mursicare
Explicative DEX
MURSICA vb. I v. murseca.
Intrare: mursicare
mursicare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
murseca, mursecverb
-
- [Pogoanele] erau subt puterea lui Ghiță Lungu, care sta asupra lor ca ursul cînd mursecă juninca. SADOVEANU, M. C. 154. DLRLC
- Într-o zi un cîine turbat s-a năpustit în curtea popii, mursecînd pe Joian, un taur frumos. SANDU-ALDEA, U. P. 26. DLRLC
-
- 2. A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii). DEX '09 DEX '98sinonime: învineți
-
- Cu baba și cu fata, de! merge să le mursici mai zdravăn; dar cu Țîca nu prea. CARAGIALE, M. 32. DLRLC
-
-
etimologie:
- morsicare DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.